Item: Sacramentul limbajului
Rating: 5
Author: tact

Descriere

La începuturile culturii occidentale, într-un mic teritoriu aflat la limita orientală a Europei, a apărut o experienţă a cuvântului care, menţinându-se atât în primejdia adevărului, cât şi a erorii, a pronunţat cu tărie, fără să jure sau să blesteme, da-ul său adresat limbii, adresat omului ca fiinţă vorbitoare şi politică. Filosofia începe în momentul în care fiinţa vorbitoare, împotriva acelei religio a formulei, pune în mod hotărât în chestiune primatul numelor, atunci când Heraclit opune logos la epea, discursul la cuvintele incerte şi contradictorii care îl constituie, sau când Platon, în Cratylos, renunţă la ideea unei corespondenţe exacte între nume şi lucrul numit, şi, totodată, apropie onomastica şi legislaţia, experienţa logos-ului şi politica. Filosofia este, în acest sens, în mod constitutiv, critică a jurământului: ea pune, adică, în chestiune legătura sacramentală care leagă omul de limbaj, fără să vorbească, din acest motiv, pur şi simplu aiurea, să cadă în vanitatea cuvântului. Într-un moment în care toate limbile europene par să fie condamnate să jure în van şi în care politica nu poate decât să asume forma unei oikonomia, adică a unei guvernări a cuvântului gol asupra vieţii nude, numai de la filosofie mai poate veni, în conştiinţa sobră a situaţiei extreme la care a ajuns în istoria sa fiinţa vie care are limbajul, indicaţia unei linii de rezistenţă şi schimbare.

Despre autor

Giorgio Agamben (n. 1942), filosof italian. A studiat la Roma, Paris şi Londra şi a predat în Italia (la Universităţile din Macerata şi Verona), Statele Unite ale Americii (la Universităţile Berkeley, California şi Northwestern, Evanston) şi Germania (la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf). În prezent, este profesor la Institutul Universitar de Arhitectură din Venezia, la Collège International de Philosophie (Paris) şi la European Graduate School (Saas-Fee, Elveţia).

Lucrări principale:

Stanze. La parola e il fantasma nella cultura occidentale [Stanze. Cuvânt şi fantasmă în cultura occidentală] (1979),
Idea della prosa [Ideea prozei] (1985),
La comunità che viene [Comunitatea care vine] (1990),
Homo sacer. Il potere sovrano e la nuda vita [Homo sacer. Puterea suverană şi viaţa nudă] (1995),
Quel che resta di Auschwitz. L’archivio e il testimone [Ce rămâne din Auschwitz. Arhiva şi martorul] (1998),
Il tempo che resta. Un commento alla «Lettera ai romani» [ed. rom.: Timpul care rămâne. Un comentariu al «Epistolei către romani», Editura Tact, Cluj, 2009] (2000),
Stato di Eccezione [Starea de excepţie] (2003),
Profanazioni [ed. rom.: Profanări, Editura Tact, Cluj, 2010] (2005),
Il regno e la gloria. Per una genealogia teologica dell’economia e del governo [Împărăţia şi gloria. Pentru o genealogie teologică a economiei şi a guvernării] (2007),
Signatura rerum. Sul Metodo [Signatura rerum. Despre metodă] (2008),
Il sacramento del linguaggio. Archeologia del giuramento [ed. rom.: Sacramentul limbajului. Arheologia jurământului, Editura Tact, Cluj, 2011] (2008).